Gata! ăsta-i ultimul post pe care îl scriu aici.
Ca tânăr ambiţios ce sunt, am încercat să ies în faţa şi să îmi încordez muşchii definiţi de condei.
Nu prea are cum să meargă, din moment ce modelele alese de generaţia mea sunt închise în cuşca televizorului şi nu au timp să înveţe acordul în genitiv-dativ.

Ca om care mai şi munceşte (chiar dacă uneori sunt un pierde-vară destul de reuşit), m-am dus la mare să mă relaxez. Mi-au furat unii bagajul, poliţia m-a bătut şi m-a reţinut abuziv 36 de ore.

Aşa am ajuns să urăsc din esofag locurile astea şi să îmi doresc să trăiesc oriunde între Budapesta şi Lisabona (m-am hotărât, de fapt, la Dublin ).

Marea reuşită de pe scribalau a fost că am ajuns la faza săptămânii pe www.zelist.ro cu postul “Un penibil“.

O mare nereuşită ar fi că mi-a fost lene să mă înscriu la roblogfest cu bulinuţă roz pe site.

De acum încolo o să citesc şi o să scriu enorm, o să studiez portugheza şi spaniola şi o să iau lecţii de kung fu.

Semnul de magie este că de ziua mea o să văd concertul Metallica de la Dublin.
O să mă însoţească o femeie care are răbdare să stea în maşină fără să o pornească atunci când anxiosul înjură în toate limbile pe care le ştie şi fute pumni în capotă.

Pa!

Ne vedem aici.

Mais… quelle derniere chanson!

Colegul nostru de apartament este un corporatist autosuficient care în timpul liber emană banalităţi metafizice în bucătăria noastră apropiată de Ferentari.

Într-o zi m-a întrebat că, dacă tot îmi prezint toată viaţa pe blog, de ce nu îmi arăt şi chiloţii…
I-am zis că n-am o sârmă de întins, că i-aş arăta foarte bine.

Ghinionul vostru e că boxereii mai coloraţi erau la spălat. Cu alte rufe colorate.

De ce sunt cei mai buni?

Pentru ca stiu ca sunt cei mai buni.

Gata, mâine plec în vacanţă!
Dispar din peisaj vreo două săptămâni. O să vă salut de undeva de departe, unde mă duc cu autocarul şi de undeva de aproape, unde mă duc cu avionul.

Ea este, rea da’ bună!

Zâmbeşte, castore!

Nu ştiu ce căuta şi nici pe unde, trebuie să mă credeţi pe cuvânt

Oricum n-a găsit nimic

M-au căutat şi alţii

Şi m-au pus să mănânc o clătită şerveţel cu linguriţa

Mutră, care am fost noi mutre!

M-am dus zilele trecute ca omu’ să mănânc la un restaurant în spatele Ateneului Român. Filosofilor de braserie am să le povestesc altădată despre cum suntem noi încorsetaţi în cotidian şi trebuie să ne satisfacem fiecare nevoie în parte, până ajungem la autocunoaştere. Acum trebuie să mănânc sau să alte mă-nţelegiuri.

Despre restaurantul în care am ajuns în după-amiaza aia pot să vă spun că aici se mănâncă binişor, ceva mai bine chiar ca la mama acasă.

Ne aşezăm liniştiţi la o masă de doi, că rucsacii şi un aparat foto de vreo şase mii de euro pot să stea pe jos. Până să vină mâncărica aia mult mai bună ca la mine acasă, comandăm o limonadă ca să avem despre ce să vorbim între timp, că suntem şi un pic certaţi. Limonada este bună, doar cam rea cu gâtul, dar nu este vina ei, ci a esofagului meu.

Vine şi mâncărica, două porţii mari de pui cu smântână, o minune. O mai rugăm pe ospătăriţa drăguţa doar să ne aducă şi un meniu pentru desert din care să citim în timp ce mâncăm. Ea se-ntoarce târziu de fiecare dată pentru că, mă-nţelegi, are ochelari şi respiră tare greu pe căldura asta.
Nu-i nimic. Limonada şi mâncarea sunt bune, în jurul nostru este plin de verdeaţă. Ce frumoasă este viaţa!

Doar că nici nu apuc să termin un copănel, că un borac de la câteva mese mai încolo începe să orăcăie.

După ce am acumulat câteva calorii din puiul cu sos gras, trebuie să facem nişte exerciţii pentru tonifierea fălcuţelor.

Îmi zic mormăind (uuunuu, doooii, treeeeii, paaaaatruu, ciiiinci, şaase, şapte, opt):

- Futu-ţi copilu’ mă-tii!!!

Mai iau puţină aripioară, mai continuu şi mişcarea (uuunuu, doooii, treeeeii, paaaaatruu, ciiiinci, şaase-atenţie, stăm!):

- Dacă nu termină în momentul ăsta, mă duc şi i-l arunc peste gard!!!
- Da’ încearcă şi tu să faci abstracţie, dragă!

Încerc şi eu să fac abstracţie.

- Începe să mă apuce tremuratu’!!
- Hai, nu te mai gândi!
- Păi nu pot să gândesc, că-i urlă copilu’ lu’ ăla!!! S-ar putea să mă apuce o criză p-aici!

Ospătăriţa drăguţă se nimereşte pe lângă noi în momentul ăla.

- Uite, ţie ţi se pare normal să vină ăia cu copilu’ la restaurant, când lumea vrea să mănânce liniştită?!
- Îmi pare rău că v-au deranjat.
- Nu că m-au deranjat, vreau să termine cu orăcăitul în momentul ăsta!
- Vreţi să faceţi o plângere?
- Da! Vreau să fac o plângere în mod oficial, spune-mi unde pot să fac asta.
- Păi avem noi un mail…
- Hai nu mă lua pe mine cu mail, că ştiu eu ce se întâmplă cu mailurile pline cu reclamaţii!!!

Deja se simte ofensată şi îşi drege puţin glasul.

- Să ştiţi că noi chiar suntem atenţi la mailurile pe care le primim. Chiar şi eu am citit câteva zilele-astea.
- Da?! Şi cum le-ai citit? Când erai pe veceu? N-ai râs?
- Eu vorbesc serios, să ştiţi!
- Nu, serios. Nu le-ai citit când erai pe veceu? N-ai făcut o caterincă după aia cu toţi colegii? Io aş râde de ăia care scriu plângeri.

Începe să-şi dea seama cu ce pastilat are de-a face.

- De fapt, nu eu mă ocup de plângeri. Vreţi să o chem pe şefa mea?
- Da. Vreau să vorbesc cu şefa ta!

Bagă capul în pământ şi pleacă. E grăsuţă şi are părul în codiţe. Săraca. Peste cine a dat.

Încep şi eu să mă liniştesc, pentru că nici nu mai urlă nimeni.

- Fii atentă cât de papagal e ăla! S-a apucat el să-i dea cu biberonu’ lu’ ăla mic. Uite ce tată model e! Nu-i drăguţ? Cum lucrează el într-o corporaţie şi vine cu zâmbetul ăla tâmp aici şi e tandru. La el acasă nu ştie să fie tandru?! BĂI!!! Fii atentă ce face corporatistu’! BEA BERE CU CEALALTĂ MÂNĂ!!! Uite-te, mă, să-l vezi cât e de penibil! Să vezi cum o să bată el copilu’ pe spate ca să râgâie după lapte. Poate o să râgâie amândoi în acelaşi timp. Nu-i drăguţ?

Drăgăstosul lasă copilul şi îl pune în căruţ. Boracu’ începe iar să orăcăie.

- Dacă nu-l potoleşte acum, mă duc să le zic!

Ia ghiciţi, îl potoleşte acum?

- Cezar, sta…
- Promit să fiu cât pot de calm şi de decent!

Ajung în faţa fericitei familii cu brand şi încep să-mi spun păsul:

- Bună ziua, îmi cer scuze că vă deranjez. Eu am uşoare probleme cu nervii, sufăr de două boli infecţioase, tocmai m-am vindecat de a treia şi am avut recent o problemă serioasă în familie. Aşa că vă rog să vă liniştiţi copilul, pentru că îmi face foarte rău orice sursă de stres. Când am venit aici eram calm, mă simţeam foarte bine, iar acum încep să am palpitaţii. Şi, nu de alta, dar sunteţi şi penibili cum beţi voi bere aşa fericiţi şi-i daţi copilului lapte cu cealaltă mână.

Mama eroină vede că am terminat şi se apucă să îi traducă tatălui în engleză tot ce am scos eu pe gură. Pe la jumătate începe să uite şi mă roagă să repet, ca să poată să-i traducă. Eu încep să repet dar după câteva fraze mă întreabă el dacă nu cumva ştiu limba engleză. Ba da! Ştiu, chiar binişor.

Mă apucă palpitaţiile şi mă aşez la o masă de lângă el, ca să comunicăm mai bine, că oricum atunci când mai era să leşin nu m-a băgat nimeni în seamă.

- I’m sorry, I have to seat here, I have some very nasty palpitations. Look. I have some nervous problems, I suffer from… I suffer from two diseases and… I can’t control my English, although in a regular day I could speak it fluently (I happen to work as a free-lance translator)… Let’s cut this short. It would be very nice if you calmed down your little child. He’s cute, but he makes me very nervous. And, by the way, you also look… Cum se spune, doamnă, penibil?

Deci s-a oprit din tradus şi s-a apucat de gândit. La ea la birou cred că doar traduce, pentru că atâta a reuşit să-mi spună după ce le-am zis ce le-am zis. Femeie la vreo patruj de ani cu ochelari:

- Auzi, domnule, dar fiecare om are o viaţă şi face ce vrea cu ea!!

Nu o bag în seamă şi îi spun tăticului:

- You look absolutely ridiculous feeding your little child and drinking beer with the other hand. Stop it. Put yourself together!

Nimic nu se clinteşte. Acelaşi zâmbet tâmp, acelaşi optimism cretin. Lasă berea, ia copilul pe umăr şi începe să-l bată pe spate ca să (e, cum ca să ce?, ca să râgâie!).

Când sunt lămurit cu cine am de-a face, vreau să mă ridic să plec, dar tocmai atunci apare una care cică ea e şefa aia pe care am chemat-o eu. Vă daţi seama cum poate să arate una pusă să-şi ia în freză plângerile de la de-ăştia ca mine? Cam cât liceu de alimentaţie publică să fi făcut ca să aibă acest job de vis?

Ciubi este un prieten vechi, un îngeraş căruia îi spuneam “dementu’” când eram amândoi în aceeaşi asociaţie de oameni importanţi. El a fost marcat de limitele prostiei pe care le poate înfrunta un om şi, după ce a citit discuţia mea cu “un penibil” i-a compus o scrisoare întreagă. Urările lui nu cred că merită să rămână ascunse pe la commenturi, aşa că le pun aici. Iată-le:

Cum spune un om foarte simpatic mie – “Mai terminatule care esti tu terminat” sau “Mai boule care esti tu bou!” Alex draga, (Alex=un penibil) . Nu am cuvinte sa exprim prostia si ignoranta in care te scalzi. Du-te te rog intr-o padure si stai acolo tata si lasa-ne cu figurile astea de intelectual/deontolog/inger pe care le ai. Recunosc ca Cezar nu e cel mai Sexy/destept/simpatic/amabil etc din curtea scolii dar cu tine a avut o rabdare NESIMTITA pentru ca, la halul in care DELIREZI, ar fi trebuit sa te lase sa delirezi si sa te ignore.

Ma bucur ca nu a facut asta pentru ca aratat unui grup restrans de oameni CRETINISMUL PUR in care se pot scalda unii indivizi! CEZAR, ITI MULTUMIM! Ca sa te citez “Impun respect” , “am participat din clasa a 9a la olimpiada judeteana” , “ca numai Bucurestenii sunt asa redusi” . Asa cum te sfatuieste si cel mai mare tabloid din lume – biblia – sunt convins ca stereotipiile si discriminare sunt la mare rang acolo la tine in rai. Olimpiada judeteana? ESTI UN RUPT IN CUR! Daca veneai macar cu cateva premii internationale era ceva dar tu stii acolo ceva cat de cat ca sa ajungi la olimpiada judeteana. PERFECTUL MEDIOCRU! :-* TE PUPA TATA! Sa continuam! Da-mi un tigan manelist in orice zi in fata unui fals intelectual si a unui penibil incurabili – categorie pe care o deservesti cu onoare si respect

Cica trebuia sa te faci preot! Ti-ar fi stat perfect in rolul asta de ratat fara viata, homosexual sau sado masochist, jucator de jocuri de noroc, care injura cu fiecare ocazie in cadrul intim de prieteni si care toata ziua baga in el numai carne de porc, se fute ca un animal scapat din cusca si isi bate joc de oamenii aia care inca se mai duc la biserica sperand ca-i va ajuta. !

Uite si aici un bucket list scurt pe care ti-l propun (a se citi o lista de lucruri/actiuni pe care sa le intreprinzi inainte de a muri si de a salva planeta de un prost – desigur, prostule care esti TU PROST)

1. Fa rost de o femeie REPEDE! In deontologia ta suprema si in intangibilitatea ta interstelara vezi daca dumnezeul (am scris cu litera mica in mod voit – taie-ti venele iubire :-* ) asta al tau te va ajuta sa faci ceea ce iti cere natura. Sa-ti perpetuezi specia de ratat!
2. Gandeste-te noaptea cand te mangai pe sub patura ca o tarfa ieftina ce esti cat de bine il servesti pe dumnezeu si bucura-te de puritatea ta superioara oamenilor de rand.
3. Cumpara un pistol . Daca vrei ma voi chinui eu sa-ti fac rost de unul. Stiu ca nu vei face un serviciu lumii tragandu-ti un glonte in fata aia proasta si infumurata dar macar eu stiu ca ratatii si inadaptatii ca tine ajung in supermarketuri mai devreme sau mai tarziu omorand oameni nevinovati. Asa macar se rezolva acum mult mai usor. Daca nu-ti dau eu acum un pistol iti cumperi tu in cativa ani o mitraliera si vei nenoroci mult mai multi oameni
4. Intreaba-o pe mamicuta ta daca si-a luat-o in gura de la taica-tu sau de la altii inainte de casatorie sau prin curulet ca sa nu mai zic de cine stie ce labe a facut prin cine stie ce locuri la cine stie cati oameni. SUnt sanse foarte mari sa-ti zica o minciuna cum ca tatal tau a fost primul ei si ca in noaptea nuntii a fost prima oara si totul a fost ca in basme. La cat de limitat esti cu siguranta ca o vei crede. (asta in legatura cu faptul ca TU – desigur, boule care esti TU BOU ) ai vazut fete de 25 de ani nemaritate. Ruptule, care e parerea ta despre femei cretinule? Sa se casatoareasca la 20 de ani ? Sa arunce vreo 2,3 copii pana la 22,23 de ani si apoi sa stea in casa la cratita in timp ce sotul (preot desigur) fute copii si alti preoti in cur pe la biserica?
5. Super intelectualule! O singura chestie daca ai invata si tot ar fi bine . Intotdeauna e bine sa vezi ambele parti ale unei povesti. Cauta tu asa intre 2 reprize viguroase de laba (binenteles si aia evlavioasa) ce spun niste baieti tot foarte culti despre dumnezeu si despre lumea asta in care traim. (Richard Dawkins) Nu ma astept sa intelegi sau sa te uiti dar daca ai avea macar o farama de creier ti-ai da seama ca asa cum trebuie sa citesti intai biblia ca sa o poti denigra asa trebuie sa asculti si ce zic opozantii religiei si sa vezi ce parere au altii despre realitatile pe care tu le consideri ca fiind universale.
Pe final te felicit si iti spun doar atat ! Fara oameni ca tine Pamantul ar fi un loc mai bun si sper sa mori, sa-ti cada ceva in cap pe strada , sa te impiedici, sa faci un accident, sa te lovesti , sa ramai paralizat sau oricum ceva asa distractiv.
Semnat, dumnezeu tatal iisus hristos sfantul duh maica tereza veronica SATANA DIAVOLUL MAMA TA OMUL DE LA CARE CUMPERI PAINE COPILUL CARE SE UITA CU MILA LA TINE IN METROU TOTI OAMENII CARE TE_AU CUNOSCUT SI LA UN MOMENT DAT NU TE-AU MAI SUNAT impreuna cu PLANETA PAMANT iti ureaza
Da-te-n mortii ma-tii!

De câteva luni am nişte colegi noi pentru care ar trebui să fiu invidiat. Aseară m-au luat cu ei de o aripă şi a ieşit cam aşa ceva:

Adriana şi Gabi, geografele care s-au rătăcit

Dl Ştefan Scarlatache, psihologul care s-a enervat (rău!)

Filologul care s-a încurcat în cuvinte (“Dă, mamă, cu biciu-n mine!”)

La puii de om mereu am lipici

Şi la dalici

“Trebuia să vii mă, mutră!”

Brrrrr!!

Nu-i treaba ta, urâtule!

Bat nişte vânturi pe unde umblă urşii, ceva de speriat!

L-am cucerit şi pe ăsta

Încă un prietene

Aici era bâr bâr!!

Sex cu animaleeeee!!