Mutră, care am fost noi mutre!
Category: se-aude
De câteva luni am nişte colegi noi pentru care ar trebui să fiu invidiat. Aseară m-au luat cu ei de o aripă şi a ieşit cam aşa ceva:
Adriana şi Gabi, geografele care s-au rătăcit
Dl Ştefan Scarlatache, psihologul care s-a enervat (rău!)
Filologul care s-a încurcat în cuvinte (“Dă, mamă, cu biciu-n mine!”)
La puii de om mereu am lipici
Şi la dalici
“Trebuia să vii mă, mutră!”
De parcă ar mai lipsi să mă muşte un câine sau să de o maşină peste mine, mulţumesc de întrebare.
Vreau să public o carte care
s-a scris singură.
Să-şi fi pus virgulele greşit în locul meu.
Să-şi povestească viaţa ei,
pentru că nu are cine ştie ce
imaginaţie.
I-ar fi frică de câinii nelătraţi de la ea
din cartier.
I-ar plăcea cum se aude
vinul turnat prima dată
dintr-o sticlă
cu fata în iarbă
pe etichetă.
Înainte să fug la ţară, vă las să ascultaţi piesa asta, care mie îmi place foarte mult.
Aş fi vrut să scriu ceva, dar nu am în cap decât nişte povestiri porcoase şi nu vreau să-i jignesc pe cititorii care poate sunt oameni religioşi.
