Eram in Bucuresti ieri si mergeam pe jos de la Victoriei inspre Romana. Pe la jumatatea drumului dau de Observatorul Astronomic.

Aici e de mine, m-am gandit, fiindca se intampla sa si gandesc.

Am intrat. Am luat in plin atmosfera si decorul vechi de vreo 40 de ani de acolo. Dar nu m-am lasat batut. Cerul arata la fel indiferent de oamenii care se uita la el. M-a luat in primire un baiat. Mi-a zis ca in timpul zilei n-am ce sa vad (era pe la 3 dupa-amiaza). Ca se vede doar soarele si soarele e pentru copii. Sa vin cand se intuneca, asa mi-a zis, ca ultimul vizitator poate sa intre la 21.45.

Am pus la cale tarasenia. Am vorbit cu un prieten si ne-am elucidat. N-avem cum sa ne ducem mai devreme, pentru ca e lumina pana la 9 si ceva.

Am ajuns la Observatorul Astronomic pe la un 21.44. Normal, la poarta era pus un lant gros, ca de caine.

Hai sa mai zicem odata. Deci. In timpul zilei n-ai ce sa vezi, ca e lumina. Dupa ce se intuneca, ai sansa sa vezi ceva aproximativ intre 21:15 si 21:45. Daca te duci acolo la 21:44 gasesti mai inchis ca la portile iadului.

Ati inteles ceva?