N-am sârmă, că puteam să-i întind cumva
Colegul nostru de apartament este un corporatist autosuficient care în timpul liber emană banalităţi metafizice în bucătăria noastră apropiată de Ferentari.
Într-o zi m-a întrebat că, dacă tot îmi prezint toată viaţa pe blog, de ce nu îmi arăt şi chiloţii…
I-am zis că n-am o sârmă de întins, că i-aş arăta foarte bine.
Ghinionul vostru e că boxereii mai coloraţi erau la spălat. Cu alte rufe colorate.
mah, tu in loc sa scrii speli rufe?
Ee, e vară, lumea mai pleacă la mare să se distreze. Uite, eu, de exemplu, am fost reţinut abuziv şi bătut de poliţia din Varna.
Mi s-au încălcat grav vreo cinci drepturi, aşă că acum lucrez la dosar împreună cu avocatul meu, ca să dăm în judecată statul bulgar.
De-aia nu mai am timp decât de spălat chiloţi.
Nu-i mişto?
omule,imi place ,stilul tau se indeparteaza vizibil de reportajele reci de pe diverse bloguri.