Să-mi sară mie fulgii

Întârziasem puţin, ca de obicei, şi am nimerit direct printre fulgi. „Mineriada de catifea” suna inspirant iar eu mi-am zis aşa: IMGB face ordine! Cu perne-le!

Uite-mă lângă fântâna de la Universitate şi cu ceafa sub o pernă roşie pe care scrie cu negru CINE E DE VINĂ? Mă uit în spate să văd. De vină e o fată cu o sprânceană ce se mai ţine doar într-un ac de siguranţă.

- Ahaaa! Mai vrei bătaie!!
- Da! şi zdrang! cu o pernă fix în ochelari.

Încep să dau şi eu. Îmi scofâlcesc perna pe sprânceana ei şi văd că fata mai era cu o fată. Şi cu un băiat. Dau în el, că de el îmi e cel mai frică. Mă atacă pe flancuri. Două fete, două perne-n coaste-mi iau. Dau tot în băiat şi începe să mă alerge prin jurul fântânii. După câteva ture fac numai fulgi prin aer în timp ce-mi iau perne pe cocoaşă. Mă opresc să dau şi eu. Începe să fugă. Mă iau după el, dar ajung iar între fete. Văd că vor să mă încolţească toţi trei, las perna jos şi le gâfâi:

- Hâ-hâ, hâ-hâ… Băi, hâ-hâ… Haideţi să-i batem pe ziarişti!
- Hai!!

Ne ducem toţi patru la o jurnalistă. După patru perne-n cap ne-atacă şi ea. Scoate reportofonu’ la mine.

- Bună ziua, vreau să vă pun câteva întrebări!
- Hâ-hâ, hâ-hâ… încep să-i răspund.
- De ce aţi venit aici?
- Hâ-hâ, hâ-hâ… Ca să protestăm împotriva evenimentelor din 13-15 iunie 1990.
- Câţi ani aveai atunci?
- Hâ-hâ, hâ-hâ… cinci ani.
- Şi ce-ţi mai aduci aminte din zilele-alea?
- Că… (mă scarpin în cap) ziceau rudele mele… ia uite-i şi pă golanii ăia ce fac la Universitate!
- Şi acum… ce vreţi să demonstraţi prin acest eveniment?
- Că putem să ne întâlnim la fântână să ne distrăm, nu să ne ciomăgim unii pe alţii.
- Bine. Mulţumesc.

Îşi bagă reportofonul în geantă.

- De la ce radio eşti?
- Nu sunt de la radio, sunt de la o agenţie de ştiri.
- Aha… am auzit că se fac angajări la voi.

Râde.
- Da. De ce? Te interesează?
- Da.
- Nu ţi-aş recomanda…
- De ce?
- Pentru că…

Pentru că se apropie nişte jandarmi. Nu-şi mai termină ideea.

Unul mai încruntat, cu o singură sprânceană, ne ia-n primire.

- Salut. Ce faceţi voi aici?
- Ne batem cu pernele, îi zic.
- Şi cine v-a adus pe voi aici?

Ziarista intervine cu tupeu.
- Nu ne-a adus nimeni. A circulat aşa un mesaj pe net. Eu l-am trimis la toţi prietenii din listă şi mulţi din ei au trimis mai departe… şi tot aşa.

Jandarmul ăsta tânăr tot nu vrea să pronunţe cuvântul „autorizaţie”.
- Bine… da’ cine v-a organizat? Trebuie să existe un cap al manifestaţiei!

Câteodată îmi trece şi mie ceva prin cap, ca de exemplu:

- Da’ mineriada cine a organizat-o?

Îi cad tresele printre fulgi. Mă avântez şi mai tare.

- Eu anul trecut l-am întrebat pe domnul Iliescu cine i-a chemat pe mineri în Bucureşti şi a zis că nimeni, că au venit ei aşa… singuri.

Se face mic şi negru.
- Îmi pare rău, în perioada respectivă nu lucram la Jandarmerie.

Îşi ia colegii şi pleacă. Au mai pierdut o bătălie.

- Ai văzut ce faţă a făcut? o-ntreb pe ziaristă.
- Tu ar trebui să ai mai multă grijă cu stilul ăsta ne-diplomatic. Ăştia preferă să-i înjuri decât să le vorbeşti aşa.
- De ce? Nu-s bun să lucrez acolo la voi? De ce ziceai că nu-mi recomanzi?
- Că e o şefă cu probleme la mansardă. În rest e mişto. Te iau uşor la-nceput. Faci un training. Înveţi să scrii ştiri…
- Da’ io ştiu să scriu ştiri! Ce rost mai are să mă-nveţe ei?
- Atunci, cred că ar fi mai bine să încerci altceva. Ce vrei să te faci tu în viaţă?

Întrebare pentru un om la 23 de ani. Ce vrei să te faci tu în viaţă? Îmi aşez ochelarii, las perna jos, întind mâinile pe lângă corp şi-i răspund:

- Eu în viaţă vreau să fiiiiiu… cumpărător de sandale!!!

~ by scribalau on June 17, 2008.