Poşta de Charles Bukowski

Charles Bukowski a râs toată viaţa lui de Visul American.
Recunoaşte că nu-l interesează banii şi se încoronează rege pe timp de noapte. În loc să doarmă, el o ţine într-un şir de futaiuri ordinare şi beţii întinse pe podele nespălate din apartamente şobolănoase.

Problema este când se trezeşte după trei ore de somn şi-şi transpiră mahmureala pe toate cămăşile vechi. Trebuie să care genţi grele în slujba serviciului de poştă american, având în fiecare zi de-a face cu babe care-l întreabă ca o picătură chinezească: “Aveţi cumva o scrisoare pentru mine?”.

Din cauza stilului său de viaţă, dl scriitor simte o sfârşeală care-l cocoşează timp de 12 ani într-un oficiu de poştă.
După 12 ani de amenzi pentru ebrietate şi referate pentru indisciplină nu mai simte vreo plăcere decât la cursele de cai şi ironia fină se întoarce mereu şi mereu împotriva lui.

- S-a terminat, a zis, nu mă mai culc cu tine din noaptea asta.
- Bine. Po’ să-ţi ţii pizda. Nu-i aşa ceva nemaipomenit.
- Vrei tu casa sau vrei să te muţi?
- Ia tu casa.
- Şi câinele?
- Ia câinele, am zis.
- O să-i lipseşti.
- Mă bucur că o să-i lipsesc cuiva.

M-am ridicat, m-am dus la maşină şi am închiriat primul loc în care am văzut un anunţ. M-am mutat în noaptea aia.
Tocmai pierdusem trei femei şi un câine.

~ by scribalau on March 16, 2008.